E destul de complicat, pentru un autor de roman, sa satisfaca si pretentia de lizibilitate si placere a lecturii, si pe cea de subtilitate si stratificare epica. Prima este a cititorului „obisnuit”, care vrea un story de tinut minte, niste personaje bine inchegate, nu artificiale, si o problematica mai generala decit cea oferita de autorul fara talent, care nu stie sa descrie decit ceea ce a trait nemijlocit. A doua este a cititorului de specialitate, care ar dori diferite registre epice si o arborescenta romanesca, un cadru cultural putin mai larg si o tematica alta decit a celor douazeci de romane citite in ultimele trei luni. Cu Povestea domnitei Marina si a basarabeanului necunoscut, Tatiana Niculescu-Bran reuseste sa multumeasca ambele instante, a publicului larg si a criticii. Romanul, excelent, se citeste cu interes crescind de la un capitol la altul si te tine in priza pina la final.
