I-am studiat, pe acestia si pe altii, pe Eliade, pe unii avangardisti chiar. De obicei, cind studiez un autor el este pentru mine fascinant, incerc sa ajung la temperamentul lui, la mediul lui de viata, la structura si pulsiunile lui afective… adica la fundamentul din care se nasc reactiile si creatiile intelectuale. Ii acord fiecaruia toata atentia mea. Generatia asta, sincronizata cu ceea ce se petrecea in Europa, are o buna doza de malignitate: aceea a mediului european cu care ea era contemporana, mediu pe care l-a imitat zelos, plus a mediului natal, fireste. De, noi am fost si mai sintem o cultura imitativa… Daca insa ii compari pe Eliade, Cioran, Ionescu, Noica, Miron Radu Paraschivescu, Sebastian, Gherasim Luca etc. cu autori europeni de aceeasi generatie, cu Klaus Mann de pilda, iti dai seama cit sint de marginali, cit era de marginala si de nationalista era atunci cultura romaneasca, si te apuca o jale…(...)
O analiza calma a epocii etc. de asemenea am facut. Si n-am recurs, ca unii autori romani de succes, la pseudoexplicatia prin lipsa de moralitate a intelighentiei romanesti. Eu chiar am analizat epoca pornind de la: radacinile ei, contextul european revolutionar si setos de purificari, ba de rasa ba de clasa, miscarea ideilor, imitarea de catre noi a Occidentului, biografia personalitatilor luate in discutie etc. Astept cu mare curiozitate sa vina altcineva si sa reexamineze totul.