Motto-ul cartii e un citat de Salinger: „(...) te rog sa accepti acest modest buchet de paranteze proaspat inflorite: (((()))). Presupun ca nu au un aspect prea floral, dar tin sa fie primite ca niste semne cracanate, curbate, ale starii mele de spirit si de trup, acum cind scriu toate acestea”. Ce ti-a inspirat aceste cuvinte?
L-am ales dupa ce adunasem deja citeva capitole, scriam in diferite zone ale romanului, ca sa zic asa. Avusesem vreo trei, patru motto-uri, dar am ramas la acesta deoarece Sebastian traieste in eterne paranteze. Insasi viata lui si-o pune des in paranteze si aluneca inertial, nepreastiind spre ce, are iesiri din propria viata, nu i se pare tentant viitorul, se retrage pe marginea drumului, fumeaza o tigara si se uita detasat. Paranteza tine cumva de firea contemplativa. Cam toate personajele din roman ar vrea sa ia o pauza din propria viata si sa priveasca cumva din viitor, dar e greu, pauza asta apartine tot vietii.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri