in Observator cultural nr. 715

La noi, cind vine iarna (Editura Polirom, editia a II-a, 2013) este o alta saga romaneasca. Gasim aici povestea unui baiat care creste in anii ’50, laolalta cu cronica istoriei mici ce se consuma in paralel cu bataile de toba ale istoriei mari – cu spaima semanata de organele de securitate care bat la usa. O lume cu unchi si matusi, cu natura care isi urmeaza ciclurile in mod firesc – ploi, roua, ninsori si dobitoace in ograda, cai mesteceni si fluturi –, cu obiceiuri si traditii stravechi. Gustam din plin, astfel, poezia vietii la tara. Tatal personajului-narator, un invatator de tara, este arestat. Naratorul si iubita lui cu nume de basm – Alunita Cristescu – sint martorii unei istorii care azi ori este mistificata, ori este uitata. Pe nesimtite, povestile devin si cronica. Din Balzac aflam uneori mai multe decit din Michelet. Mircea Diaconu scrie la fel de autentic cum joaca pe scena sau in filme. Cu un firesc remarcabil. Scrie senin, povesteste zimbind si reconstituie astfel o lume care nu mai este. Candoarea copilariei in pandant cu dramatismul a ceea ce se petrece in preajma. Frumoasa carte, cinste cui a scris-o. Minorii (dar si majorii) care casca gura la toate prostiile transmise pe toate Antenele TV se pot delecta cu aceasta minunata carte care se poate citi cu foarte mare folos. Si cu placere, evident. De aceasta data, Micul Print este un mic roman.