in Cultura nr. 57

Volumul semnat de profesorul Paul Cornea, in compania lui Daniel Cristea-Enache, se prinde si mai decis pe acest ax tematic, decupind perioada angajamentului comunist al autorului si cea a activitatii sale de „inalt functionar cultural” din a doua jumatate a anilor ’40 si de pe parcursul anilor ’50. Acea platforma de tinerete, sustinuta atunci de niste principii si actiuni asumate, a ramas, pe buna dreptate, scufundata sub impresionanta cariera ulterioara a istoricului si a teoreticianului literar, care nu mai are astazi nevoie de nici o prezentare. Nu are, fireste, nevoie nici de vreo justificare. Daca procedeaza totusi astfel, intr-un deja inaintat moment post-comunist si la o virsta a certitudinilor, autorul o face si in scopul declarat „pedagogic”, de a ilustra „tinerilor ce-si cauta drumul” (si, eventual, „inclina sa super-evalueze laturile pozitive ale comunismului”) riscurile angajarii. Din acest motiv, saltul mental, desavirsit sub aspect documentar si anecdotic, pe planeta anilor ’40-’50 e adnotat printr-o constanta problematizare morala. Ea urmeaza retorica unui complicat proces de constiinta, aproape de formula romanescului analitic, al carui protagonist isi convoaca demonii pentru a-i putea exorciza pe toti in piata publica. Intr-adevar, desi fete ale aceleiasi personalitati, intre tinarul comunist si profesorul umanist de mai tirziu se intinde nu doar un „gol istoric”, ci un lung conflict interior si o cazuistica sinuoasa. Maturizarea umana si profesionala implica, in acest sens, procesul treptat al deformarii ideologice, al dezangajarii, exemplificind, in fond, un traseu destul de caracteristic intelectualilor romani sub comunism.