in Familia nr. 2

Varujan Vosganian propune in noul sau volum de povestiri si nuvele, Jocul celor o suta de frunze si alte povestiri (Polirom), citeva scenarii caleidoscopice despre nostalgia lumii intregi, pe cind istoria nu apucase sa dezvra jeasca cuprinderile noastre fantaste, nici capacitatile de mistificare. Naratiunile se centreaza in jurul melancoliilor supraetajate si vorbesc despre chipurile unei lumi anapoda. De la prima la ultima fraza, cartea angajeaza, in primul rind, o stiinta a mortii, problematizind lumi ce se deschid brusc, pentru a se inchide, incendiar, in interogatii inalte. In actualitatea postcomunista, Varujan Vosganian exploreaza filoane de realism magic si teatralitati absurdiste, fara exceptie seducatoare, construind polifonic, amestecind savant pasiunea pentru armoniile cosmice, in care se confrunta ordinea prestabilita cu urzeala interioritatilor. Lumile lui Varujan Vosganian din Jocul celor o suta de frunze dau seama despre dizarmoniile identitatilor secate spiritual si despre intiietatea irealitatii – unica solutie cu adevarat vindecatoare. O carte complexa despre terorile magicului prelungit in psihologia terorii.