in Observator cultural nr. 714

Dovada ca Varujan Vosganian poate fi si un remarcabil autor de proza scurta vine odata cu desimbolizarea textelor, pe linia vadit realista despre care vorbeam, in a doua clasa de povestiri. Proza alegorizanta de interior se deschide intr-o exterioritate pestrita, cu un amestec savant de elemente (social si istoric, particular, comunitar si general), preponderent intr-un dialog sustinut si colorat. Daca, anterior, fragmentele citabile erau greu de gasit, acum excelenta paginilor „prozaice“ ar impune redarea intregului corpus prozastic din Cind lumea era intreaga si Dincolo de lumea de dincolo. Marginali si dezmosteniti ai sortii compun o fauna desprinsa parca din Groapa lui Barbu, dar fara stilemele si lirismul mizeriei de acolo.