in Observator cultural nr. 455

Amazoanele e rezultatul eteroclit al unei munci titanice, pornite din niste ambitii enciclopedice, si are toate sansele sa functioneze ca un instrument de lucru de baza pentru multe alte cercetari viitoare. Pe linga asta, e scrisa intr-un mod atit de apropiat de o plaja intreaga de potentiali cititori, incit se poate sa ajunga, in acelasi timp, o carte foarte populara. Informatiile cu caracter rar, descrierea unor practici fata de care, ca cititor profan, e foarte posibil sa fii strain, multitudinea de documente invocate si uriasa munca de sistematizare sint printre cele mai semnificative dimensiuni ale acestei carti. La fel, faptul ca Adriana Babeti, facind munca de detectiv literar, identifica reprezentari ale amazoanelor intr-o uriasa lista de texte literare si opere de arta, unele cunoscute, altele de mult uitate, are meritul de a revigora toate aceste opere, pentru multi dintre noi, cu totul straine.
Parcurgindu-i volumul, cititorul are sansa de a plonja intr-un ocean de informatii minutioase, care revigoreaza tronsoane intregi din istoria antica, Ev Mediu si Renastere, de a (re)lua contactul cu farime dintr-un intreg mozaic de cultura vizuala, care se intinde de la greci pina la noi, si, foarte important, de a-si formula propriile intrebari in legatura cu reprezentarile femeii, ale unei femei combative, de-a lungul a foarte multe secole. Toata aceasta eruditie care se citeste in fiecare capitol al Amazoanelor impresioneaza...