Saptamina financiara

E adevarat ca Vlad Tepes al lui Marin Mincu este o versiune renascentista (timpurie) a profesorului de literatura. Dar este o copie dupa ipostaza livresca, intelectuala, persecutata de oameni si de vremuri a acestuia. Avem un Vlad Tepes meditativ si infrint, care se disculpa in fata lui insusi si a istoriei de acuzatii infame. Vlad e un nedreptatit, un tradat al istoriei si al... literaturii. Marin Mincu incearca sa-i faca dreptate cu datele obiective, dar si cu o fantezie masurata. Bagat la beci, sub Dunare, Vlad Tepes isi exercita ratiunea si stilul pentru a lasa, in jurnalul sau, pe care naratorul pretinde a-l fi descoperit in conditii misterioase, o marturie despre soarta lui cruda de geniu, deasupra vremii lui, prigonit fara mila de o <>. Oricine il cunoaste pe Marin Mincu va face legatura intre destinul atribuit domnitorului si cel pe care il banuieste siesi. Dar si cei care nu il cunosc trebuie sa admita ca au in fata un roman incitant, interesant, scris cu talent si ingeniozitate epica.