Suplimentul de cultura

Dar nu cred ca important este sa amendam faptul ca Dracula, diaristul nostru de secol XV, are prea mult dintr-un intelectual de secol XX, pentru ca intentia autorului nici nu este aceea de reconstituire istorica. Desi, atunci cind o face, scenele si personajele sint memorabile: un Stefan (cel Mare) cam incult, frustrat de cultura umanista a principelui valah, Stefan deci, care nu stie decit sa vineze si sa iubeasca taranci, un Mahomed al II-lea dedat tuturor viciilor sexuale practicate cu maxima libertate la curtile otomane, un papa, nimeni altul decit Eneas Silvio Piccolomini, cu o viata cit se poate de lumeasca si cu aprige uri si orgolii ne-monahale... In toata aceasta jungla medievala de tradari si asasinate, de lupte singeroase si de violente, figura lui Vlad Dracul e una de o complexitate uluitoare, fara nici o legatura cu vampirul cam robotizat din filmele cunoscute. Poate fara nici o legatura cu domnitorul istoric, dar asta tine de un alt domeniu. Literar vorbind, Marin Mincu creeaza un personaj cu totul interesant si un roman pe masura, departe de preocuparile mici ale multora dintre romancierii nostri consacrati.