in Vatra nr. 1

Romanul lui Ioan T. Morar, Negru si Rosu, are ca fundal o fresca a Romaniei anilor ‘30-‘40, invirtindu-se, in esenta, in jurul jocului cameleonic al identitatilor (etnice, rasiale, culturale...): este odiseea unui biet copil, apoi adolescent, apoi adult, care nu face decit sa fuga de originea lui tiganeasca, de „tiganie”, pentru a deveni... roman. Asta e visul vietii lui. Asta e toata cartea-virtej, care mi-a readus in minte, mutatis mutandis, Lumina de august de Faulkner ori Pata umana de Philip Roth. (Rosu si Negru e o pista falsa, parodica: desi Julien Sorel si Georgian Nicolau folosesc amindoi minciuna pentru a parveni in societate, psihologia abisala – etnicist-rasista – a „rumanului” n-are nimic de-a face cu cea a frantuzului.)