Ar mai fi de adaugat si contextul actual al cercetarii: subiectul este marginal in cercetarea europeana, dar beneficiaza de contributii de relief in cercetarea romaneasca, desi majoritatea acestora privesc latura folcloric-antropologica, si nu pe cea istorica, raminind, pe de alta parte, niste abordari deficitare teoretic. In concluzie, autorul asuma programatic remedierea, macar partiala, a unora dintre aceste stari de fapt, propunind un model teoretic interpretativ si acordind atentie istoricitatii magiei si vrajitoriei documentate din perspectiva etnologica. Astfel, cartea lui Ioan Pop-Curseu apare ca fiind una dintre acelea care incearca si reusesc depasirea limitelor traditionale ale istoriografiei noastre recente, ca si a folcloristicii din ultima perioada, prin reamplasarea discursului intr-o zona deopotriva teoretica si de discutare a cazuisticii, dar si prin dublarea registrelor, prin includerea consecventa a dimensiunii istoricitatii intr-o zona socotita, prin practicile majoritatii autorilor romani, mai curind greu de incadrat cronologic.
