George Cornilă introduce destul de abil, încă de la începutul cărții, nesiguranța asupra veridicității întâmplărilor – motiv pentru care îmi permit și eu să elaborez asupra acestui fapt, fără a mă teme că voi strica plăcerea descoperirii –, astfel încât, în permanență, vei avea și tu, ca cititor, alături de povestitor, o senzație de incertitudine asupra poveștii. Pentru că protagonistul, scriitor și traducător, confundă unele episoade scrise sau traduse de el cu întâmplările pe care le-a trăit efectiv. Și exact din această nesiguranță, combinată cu o puternică frustrare că nu poate dovedi că ceea ce-și amintește e real, își trage personajul narator tragismul.

 

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri