Biografia romanțată a Rodicăi Ojog-Brașoveanu – scrisă de Lilia Calancea și (sub)intitulată 320 de pisici în Cimitirul Bellu – e una dintre rarele din seria Editurii Polirom, dedicată unei personalități din a doua parte a secolului al XX-lea; „Agatha Christie” a României e chiar cel mai „tânăr” personaj din această foarte mică galerie (în care o preced Marin Preda și Nichita Stănescu) și singurul încă activ după Revoluția din 1989. O astfel de situație pune cu totul alte probleme decât o ficționalizare a lui, să zicem, Anton Pann sau chiar a lui Brauner: nu există un corpus vast de cercetări anterioare (în ce-o privește pe Ojog-Brașoveanu, chiar nimic, în afara unei scurte povești de viață scrise de nepoata ei de frate), nu a scociorât nimeni înainte prin arhive și mărturii, o iei, practic, de la zero cu biografia înainte să te ocupi de romanțarea ei.
