în Observator cultural, nr. 1194

Când vine vorba despre dimensiunea stilistică a acestui jurnal, Cosmin Perța păstrează tonul de factură romantică caracteristic stilului cunoscut al lui Nicolae Labiș, motiv pentru care firul discursiv se desfășoară ritmic și firesc, în timp ce interogațiile despre natura poeziei păstrează aceeași preocupare pentru transcendența actului artistic. Ceea ce e demn de remarcat în cazul acestui volum este maniera în care autorul reușește să preia atributele expresive ale poetului pentru a-i recrea cu autenticitate jurnalul pierdut, încercând în același timp să rămână detașat față de o încărcătură subiectivă care ar periclita acuratețea unui asemenea demers. Acestea fiind spuse, Jurnalul pierdut al lui Nicolae Labiș poate fi atât o ocazie de a redescoperi opera unui poet intrat oarecum în umbra timpurilor, cât și o oportunitate de descoperire a perspectivelor contemporane prin care se reflectă influențele acestora.