în Observator cultural, nr. 1139

Un roman scris și derulat sub semnul seninătății și al bucuriei de a fi/trăi se dovedește neașteptata poveste montaniardă din Fericirea lupului (Editura Polirom, 2022, traducere din limba italiană de Cerasela Barbone, cu concursul MAE Italian), al scriitorului Paolo Cognetti (n. 1978, Milano). (…) Mi-a plăcut foarte mult. Dincolo de valoarea ei strict literară și de narațiune – la fel de simplă ca și evenimentele ce se derulează, parcă, de la sine. Propoziții simple, ca și eroii cărții. Se trăiește la munte, ca oriunde. Anotimpuri, peisaje, sentimente. Fontana Fredda – am găsit așa ceva pe lîngă Veneția, lipseau munții –, acolo unde se poate lua totul de la capăt. Mereu se poate lua ceva de la capăt. Ideea ar fi să nu te oprești, fără să tai firul în prea multe. Sînt prozatori care complică lucrurile inutil. Nu e cazul lui Cognetti, aș zice, un demn urmaș al lui Pavese.