în Observator cultural, nr. 1125

Preda. Adevărul ca o pradă de Bogdan Răileanu pică numai bine în anul în care marcăm 100 de ani de la nașterea scriitorului.  (…) Marin al lui pare un personaj care și-ar fi găsit foarte bine locul în romanele lui Preda. E prima calitate a cărții – efect, fără dubii, al unor îndelungi calcule de strategie narativă: faptul că e scrisă à la manière de Marin Preda. De cele mai multe ori, e vorba de stil indirect liber, care permite o mobilitate narativă, un joc al vocilor, puse când pe seama protagonistului, când asumate de un narator distinct, care evaluează totul de la distanță. Dar se mai petrece un lucru provocator, atât pentru cititor, cât și, sunt convins, pentru scriitor: un proces de contaminare premeditată, o asimilare a ticurilor, a viziunii specifice cărților autorului Celui mai iubit dintre pământeni. (…) Ce iese? Un roman despre Marin Preda scris după rețeta Marin Preda. Sigur, cu detașările de rigoare, cu toate semnele că e vorba de o tactică atent controlată. În acest fel ia naștere un personaj memorabil, care este, la rândul său, sinteza unor personaje memorabile, și ele alter ego-uri auctoriale (am urmărit într-un studiu recent avatarurile autobiografice din romanele lui Preda, care nu sunt deloc puține: scriitorul chiar credea că e bine ca fiecare să scrie despre ceea ce cunoaște nemediat). (…) Biografia este permanent proiectată pe fundal istoric, iar adesea paginile sunt extraordinare, imprimate de ritmul trepidant al unor mari încercări. (…) Preda. Adevărul ca o pradă e o carte scrisă excelent, în care autorul își dă măsura experienței (epicul e, totuși, un gen al experienței). Am citit multe despre autorul Moromeților, vrute și nevrute. Cartea lui Bogdan Răileanu restituie una dintre cele mai credibile și autentice imagini despre marele scriitor. O lectură obligatorie pentru cei nu doar pasionați, dar măcar interesați de Marin Preda și de epoca pe care a însoțit-o cu literatura lui.