O fericită conjuncție astrală face ca matematicianul de mare clasă care e Bogdan Suceavă să fie și un excelent practicant al umanioarelor, în format epic, dar și parte din clubul restrâns al prețuitorilor matematicianului-poet Dan Barbilian/Ion Barbu. Din această mult prielnică asemănare cu Ianus Bifrons, Bogdan Suceavă a scris eseul Adâncul acestei calme creste care merită o întâmpinare cu plecăciuni. Ori, cum a primit cu avântat entuziasm Ion Barbu răsăritul Crailor de Curtea-Veche: „Necuvenită cinste! Astăzi prostescul nostru scris se căftănește!“. (…) Demonstrația lui Bogdan Suceavă, ea însăși sclipitoare, e construită din cercuri concentrice tot mai apropiate de ceea ce eseistul e încredințat a fi în esență poetul Ion Barbu și matematicianul Dan Barbilian care nu pot fi cu nici un chip separați unul de celălalt. Căci și unul, și celălalt reprezintă, zice memorabil Suceavă, „arta de a surprinde ceea ce rămâne neschimbat atunci când lumea reală e cuprinsă de schimbare“. Încât arta poetică din Joc secund e la fel de valabilă și pentru opera matematică a lui Barbilian, cel des bântuit de tema dublului, ca tragicul William Wilson al lui Poe. Dar asta e altă poveste.
