Nu poți înțelege cea mai recentă apariție editorială a profesorului de la Oxford Brooks, În căutarea românului perfect, volum care pleacă de la articolele sale savante care i-au jalonat cercetările anterioare în limbi străine și care, în românește l-au îndemnat la o rescriere inedită, fără câteva repere de istorie intelectuală. Secolul al XIX-lea (care a durat în fapt până la prăbușirea imperiilor din 1918!) a fost numit „secolul naționalităților” pentru că, după Ranke, Herder și Michelet, a fost marcat de un proces profund de cristalizare etnică și de conștientizare națională. (…) Cartea profesorului Turda este un excurs detaliat despre ravagiile pe care această perspectivă le-a făcut în secolul XX în România modernă. Plasate în contextul ideilor care alcătuiau spiritul vremii în Europa, gândirea și politicile rasiale adoptate după Primul Război Mondial – ca urmare a unui program politic de românizare accelerată și de omogenizare a treimii de populație de alte naționalități pe care România Mare le-a încorporat odată cu Transilvania – au generat nu numai politici publice în educație, ci, mult mai interesant și periculos, după cum arată autorul, au impus o viziune eugenică, de ecarisaj biologic și de igienă nu numai sanitară, ci și genetică.
