Textul romanului e invadat în bu­nă măsură de ceea ce Fritz Senn a numit shortmind (prin analogie cu shorthand, prescurtare sau stenografie), o continuă ebuliție fragmentară a expresiilor gândului, în forme primare, adesea negramaticale sau „incorecte”, aparent incoerente, dezordonate: nu un flux al conștiinței așadar, ci o conș­tiință în nenumărate scurtcircuitări frisonante și în lacune mai dificil ori mai ușor de ghicit. O tentație a traducătorului poate fi să suplinească acolo unde textul e lacunar (chiar și adăugarea unui pronume, a unei prepoziții, a unui verb poate avea acest rol) și să calmeze scriitura uneori convulsivă.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri