în revista Viața Românească, nr. 9

Romanul Florinei Ilis nu este însă, cum s-a putut vedea şi până aici, numai o suită de evocări romanţate ale acestor succesive iubiri blagiene. Istoriile de dragoste ale poetului se ramifică mereu, atrăgând în fluxul narativ numeroase evenimente de biografie şi ale scrisului său poetic şi filosofic, momente din mediul familial, cercurile de prieteni, amintitele manevre ale oamenilor puterii comuniste care-l vizitează la Cluj încercând, cu foarte slabe rezultate de altfel, mărturii ale adeziunii sale la regimul comunist. Ficţiunea, cu substanţiale secvenţe de atmosferă onirică, patronate de imaginarul faustic – aluziile la opera lui Goethe sunt pretutindeni prezente, aproximează şi frământările poetului aflat mereu sub supraveghere, ostracizat sau ademenit, obsedat de pericolele din preajmă care prind în câteva locuri contur fantasmatic, angoasant.