în revista Vatra, Nr.1-2/2025

Cartea lui Cezar deschide un alt spațiu urban – acela al capitalei, atât de diferit de Aradul cu siguranță îndrăgit de cititori din romanul Valentina. Bucureștiul este scrutat din punctul de vedere al eroului, adică din perspectiva a ceea ce am numi astăzi un migrant pentru studii, care părăsește orașul natal în anii 70. Numai că Angela Martin nu alege să prezinte un eveniment „tare” al acestei temporalități din trecutul recent, perspectivă prizată în proza de azi, ci își îndreaptă atenția spre viața cotidiană din comunism, prin personajul principal, care se profilează ca subiectivitate hipersensibilă social, atentă la noul său spațiu de existență. [...] Evenimente neobișnuite taie suprafața timpului cotidian, stranii și neinteligibile, pierzându-se însă în curgerea lui grăbită, care le pune la un loc cu întâmplările firești ale studenției, cum este prima experiență amoroasă deplină a lui Cezar cu colega sa Carolina. Autoarea asamblează discret aceste evenimente, prin efectele adezive pe care le produc în jurul lor suspiciunea și teama. Timpul totalitar este intricat în cotidianul comun prin acest efect de mozaic menit să profileze insidios experiența dramatică a libertății amenințate, interiorizată ca „măruntă viață de gânganie dresată”.