Cartea nu se bagă în profunzimi de tip „teoria chibritului”, nu aflăm dacă Vasilică este capabil de analiză și auto-analiză, dacă este conștient de efectele deciziilor lui. Autoarea ne refuză accesul în mintea lui Vasilică și poate bine face (n-am de unde să știu); în schimb, ne oferă acces la propria ei minte, și de-acolo realizăm prăpădul făcut de Vasilică. Da, Hărți dă seama de structura generală a volumului, dar abia din capitolul Ultimul tată își poate face cititorul o părere despre cum se construiește singurătatea unei adolescente fără tată. Decât un tată ca Vasilică, mai bine un tată mort și îngropat de mulți ani, înainte să apuce să facă tot pustiul pe care-l face. Dar asta e, că Vasilică trăiește prea mult. Mult prea mult.  <

Related products

Produs adăugat la favorite

Noi și partenerii noștri stocăm și/sau accesăm informațiile de pe un dispozitiv, cum ar fi modulele cookie, și prelucrăm date cu caracter personal, cum ar fi identificatori unici și informații standard trimise de un dispozitiv, pentru reclame și conținut personalizate, măsurători de reclame și de conținut, informații despre publicul-țintă, precum și în scopul dezvoltării și îmbunătățirii produselor.
Cu permisiunea dvs., noi și partenerii noștri putem folosi date și identificări precise de geolocație prin scanarea dispozitivului. Puteți da clic pentru a vă da acordul cu privire la prelucrarea realizată de către noi și partenerii noștri conform descrierii de mai sus.
Vă rugăm să rețineți că este posibil ca anumite prelucrări ale datelor dvs. cu caracter personal să nu necesite consimțământul dvs., dar aveți dreptul de a refuza o astfel de prelucrare. Preferințele dvs. se vor aplica numai acestui site web.