Cartea este un foarte captivant și util eseu științific, în care matematicianul Dan Barbilian și poetul Ion Barbu se intersectează într-o logică atent explicată de autor. Cele zece capitole ale cărții dezvoltă un algoritm editorial foarte prietenos și răbdător cu cititorul, având coerență și legitimitate atât individual (fiecare este un eseu în sine), cât și în arhitectura întregului. Talentul profesorului Bogdan Suceavă se vede cu ochiul liber din echilibrul raportului teză-antiteză-sinteză, din suspansul creat în jurul ideii centrale a cărții (amână formularea ipotezei pregătind cu tact cititorul), din concentrarea discursului și rezistența la tentația digresiunilor („Să nu rătăcim calea.” – p. 60), din micile și incitantele ocoluri bio(biblio)grafice al căror obiect este nu doar Dan Barbilian, ci și oamenii care l-au influențat ca poet (Mateiu Caragiale, Tudor Vianu, E. Lovinescu, Al. Rosetti), dar mai ales ca matematician, direct sau indirect (Gheorghe Țițeica, Ion Banciu, Felix Klein, David Hilbert, Élie Cartan). (…) Cartea lui Bogdan Suceavă, inspirat numită Adâncul acestei calme creste, nu este, așa cum poate ne-am aștepta, un „dezmăț” matematic inabordabil, ci o inedită oglindire eseistică a unui proces de regăsire a acelui „tărâm de mijloc” în care „noul umanism” își găsește justificarea și chiar necesitatea în prezentul doritei transdisciplinarități. (…) Completat și potențat de o conferință de lansare așezată, dialogală, deopotrivă ludică și magistrală, ultimul volum semnat de Bogdan Suceavă are să croiască, fără doar și poate, noi cărări în câmpul hermeneuticii barbiene.
