în revista Ramuri, nr. 11

Romanul are o textură densă, titlul Silex nefiind doar metafora durităţii, ci şi a scânteii. Din coliziunea dintre amintire şi uitare se naşte focul conştiinţei. Autorul scrie cu o luciditate tăioasă, dar şi cu o tandreţe rară; frazele lui au ritmul respiraţiei unui om care se teme că va uita să respire dacă se opreşte din scris, cum ni se şi spune undeva în carte.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri