În revista Orizont, nr. 9 (2026)

Finalul explică astfel și eterogenitatea începutului. Cristian Tudor Popescu apelează la toate aceste form(ul)e textuale fiindcă niciuna nu poate cuprinde singură obiectul cercetat. Din circulația ideilor în manifestări diverse ale cunoașterii se conturează o inteligență de amplitudine renascentistă, aparținând unei specii culturale pe cale de dispariție. Nucleul dur rămâne talentul literar al autorului și capacitatea de a exploata posibilitățile limbii pentru a restitui o formă de coerență unei lumi ce pare hotărâtă s-o piardă. A ține rațiunea în gura șarpelui înseamnă a refuza să-i dai drumul chiar după ce colții au străpuns carnea. Scriitorul iese rănit din încleștare, cu un unic câștig revendicabil: descoperă contradicția și îi dă un nume. Uneori, un singur cuvânt precum «Neumanna» cuprinde mai mult adevăr decât întreaga zarvă din jurul lui.