- Alexandru ORAVIȚAN
- Dosar de presă
- 0 likes
- 23 views
Traducerea unui asemenea volum nu poate fi înțeleasă ca simplu transfer lexical. Salman Rushdie solicită traducătorului o mobilitate rară: treceri rapide de la farsă la metafizică, de la oralitate la alegorie, de la satiră culturală la reflecție politică, de la joc de nume la meditație asupra morții. Cuvintele lui sunt adesea încărcate etimologic, cultural, sonor, iar fraza lui poate fi deopotrivă exuberantă și tăioasă. Dana Crăciun, care îl traduce pe Rushdie de decenii, aduce în română cu un har neobosit energia verbală a povestirilor, amestecul de exces și precizie, de inteligență ludică și presimțire a dezastrului. A-l traduce pe Rushdie înseamnă a păstra vie instabilitatea lui controlată. Ceasul al unsprezecelea este, astfel, un volum al sfârșiturilor multiple, dar și al ultimelor intensități. Salman Rushdie scrie ca și cum lumea ar mai avea foarte puțin timp, dar destul cât să spună încă o poveste, să mai inventeze un nume, să mai lase o voce să se audă.