în revista Orizont, nr. 10

Succesiv, dar și cu mici întretăieri de parcurs, Azilul meu surprinde atât traiectoria lui Radu pe harta experimentelor nucleare făcute de armata franceză, cât și mici episoade din viaţa beduinilor, cu un reflector îndreptat asupra orfanei Anissa, alungată de toate cercurile tribului și folosită ca unealtă de Sami, fiul mai mic al conducătorului. E aici unul dintre primele elemente de convergenţă și, totodată, de contrast între lumi, introdus de scriitor în roman: farmecul puterii (care înlătură empatia pentru cei care au de suferit) și formele atât de diferite prin care se materializează. (…) Însoţită de sugestia unor povești paralele în fundal, derulate la televizorul care întretaie, la răstimpuri, suprafaţa naraţiunii, rememorarea împrospătează sensuri deja existente, dar produce și noi semnificaţii.