În Revista Apostrof, nr. 6

Simplu la prima vedere, ascuns parcă sub modestia termenilor, acesta redă, în fapt, o sugestie puternică, derivată din chiar experienţa ecleziastică, de preot devotat, a autorului: proximităţi trimiţând, firesc, înspre prezenţa empatică a aproapelui, vieţuirea alături de şi pentru semeni (într-o înţelegere inclusiv christică), şi totodată înspre o aşezare de ordin intelectiv şi spiritual, prin situarea în preajma diverselor personalităţi evocate, a lecturilor multiple şi diversificate sau a faptelor, întâmplărilor pe care le prezintă; mărturisiri, cu reprezentarea a chiar condiţiei confesive pe care o presupune un astfel de tip de scriere, cu redarea deschisă a gândurilor, a reflecţiilor, a convingerilor, a bucuriilor şi a neliniştilor puse, prin intermediul conţinuturilor, în faţa cititorului, odată cu un acelaşi substrat existenţial pe care îl poartă cu sine practica preoţească a autorului. Proximităţi şi mărturisiri este cu adevărat o carte exemplară, desfăşurată cu imaginea şi moştenirea spirituală a lui Steinhardt mereu alături.