Să spui sau să nu spui – e de o complexitate de apreciat. Îmbinând mai multe planuri narative și povești din viața fiecărui personaj afectat inconștient de secretul transgenerațional al rușinii ontologice, romanciera reușește să creeze un tablou familial, ilustrând artistic circuitul traumei psihologice. Impresionează, în mod deosebit, imaginea femeii care-și asumă toate datoriile, grijile, greșelile, poverile tuturor, încearcă să remedieze orice conținut, fără a lăsa „urmă” a durerii. (...) Apreciem, în mod deosebit, calitatea romanului, care deși abordează teme complexe, oferă o plăcere a lecturii, o savoare aparte. Frazele se citesc rapid și textul trece ca o viață a femeii, prin fața ochilor, poveștile se împletesc organic, devenind un organism viu. Astfel, romanul Să spui sau să nu spui e, fără îndoială, o bijuterie literară.
