În Revista 22

În prozele foarte scurte care plonjează în cotidian prin intermediul unor dialoguri oarecare, într-un tren sau într-un autobuz, pe stradă sau printre blocuri, întâlnim concentrarea tipică autoarei asupra limbajului oamenilor simpli, care folosesc adesea clișee și ticuri și a căror existență banală și monotonă e recreată tocmai de felul în care vorbesc. Nu avem prozator contemporan mai atent și mai sensibil ca Gabriela Adameșteanu la limbaj, cel mai adesea al oamenilor loviți, victime ale sărăciei și ignoranței. Mai mult decât limbajul, înfățișarea și gesturile le sunt descrise cu precizie, textul căpătând astfel virtuți cinematografice.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri