în revista 22

Sunt mai mulți autori, mari autori care scriu admirabil biografii. Biografia – ca specie literară – e (iarăși) la modă (asta, pentru cine acceptă că ar fi fost un moment, în ultimii zeci de ani buni, când se va fi demodat), are val bun, tot mai înalt și producții literare pe măsură. Un Paul Johnson, un Simon Sebag Montefiore, un Stefan Zweig sunt, cu numeroase titluri subsumate acestei specii, strălucitori și cuceritori. Henri Troyat e între ei, negreșit: și anume, în centru, sus de tot - și prin longevitate, și prin profunzime; și prin actualitate, și prin cultul aparte pe care îl are pentru un anumit trecut (pentru acela care se cere neapărat povestit); și prin șarm, și prin rigoare, și prin spectacolul pe care îl provoacă fiecare dintre cărțile sale de gen – spectacol de intrigă, spectacol stilistic, spectacol de înțelegere adânc. E, cred, un privilegiu să citim (de ce nu – să recitim!) în limba română ediții recente, cărți precum cele despre Cehov și Dostoievski, cărți spectaculoase, așezate, atașante ale acestui autor special.