- Maria-Elisabeta BALTAG
- Dosar de presă
- 0 likes
- 7 views
În strînsă legătură cu temele memoriei, ale familiei și ale culturii, Îngerii de bronz este un roman al întoarcerii, care, dacă nu deconstruiește, cel puțin destabilizează mitul revenirii acasă a emigrantului, amintind într-o anumită măsură de romanele lui Milan Kundera, în care romancierul ceh rescria nostos-ul lui Odiseu în contextul repatrierilor celor care au migrat în perioada comunistă, dar ale căror experiențe nu mai au nimic de a face nici cu nostalgia, nici cu regăsirea identitară. Povestea lui Cezar nu este în nici un caz lipsită de nostalgie, dar demitizează cu mult tact imaginea unui Arad idealizat în virtutea distanței și a regretelor care îl macină pe fiul Valentinei. Întoarcerea lui Cezar, care a găsit împlinirea peste graniță, dublată prin antiteză de întoarcerea lui Elif, care, deziluzionată de visul Occidentului, revine în Turcia, are două mize cruciale la nivelul întregului roman: investigația psihologică și studiul de caz sociocultural.