în Observator cultural, nr. 1282

Sticlăreasa e un roman care te cucerește prin senzorialitate – aproape că simți căldura cuptoarelor, auzi clinchetul sticlei, vezi reflexele apei în atelierele din Murano. Este o carte despre foc, dar și despre delicatețe, despre femei care nu se revoltă zgomotos, ci rezistă în tăcere, prin precizia și răbdarea gestului lor. Cartea surprinde permanența într-o lume a destrămării, frumusețea care se transmite prin gesturi repetate, prin munca mâinilor, prin atenția la detaliu. (...) Sticlăreasa este un roman istoric cu suflu feminin, o poveste despre meșteșuguri, artă și vieți care traversează timpul fără să-și piardă intensitatea. Stilistic, este, poate, cea mai luxuriantă carte a lui Tracy Chevalier: o proză bogată în detalii tactile și cromatice, a cărei transparență și delicatețe sunt admirabil păstrate în traducerea Veronicăi D. Niculescu.