Mihai Maci este un universitar orădean, cu bune prezențe publicistice în presa culturală a ultimelor decenii. L-am mai citit pe Contributors și prin presa culturală. Parte din eseuri/articole/studii/bombăneli/melancolii au apărut în volumul Anatomia unei imposturi. O școală incapabilă să învețe (Editura Trei, 2014), altele sunt adunate în prezentul volum, Înainte de răspunsuri, întrebările. Generațiile ce vin și derivele modernității (Editura Polirom, 2024, o caldă acoladă amicală din partea lui Andrei Cornea). Articole ce acoperă o vastă arie de interes publicistic. De la învățământ și starea satului românesc până la politica de cursă lungă. Texte în marea lor majoritate lunguțe (sic!) – ia să fi scris pentru un cotidian cu un număr fix de semne pentru fiecare text… –, dar extrem de atractive. De ce? Pentru că emitentul e un autor cultivat, trecut prin mai multe culturi și care nicicând nu uită de unde a plecat. Satul românesc. Aici s-a născut acea eternitate la care visa poetul mut ca o lebădă. În acest areal de interes public, și azi – oare nu e stupidă acea cimilitură, „Vrem o țară ca afară!”– se sucesc multe dintre contribuțiile lui Mihai Maci din acest volum adânc împlântat în problemele grave ale națiunii din care facem parte. Merită a fi pritocite aceste texte care îndeamnă la o bună rânduială. Care de multe ori începe să ne lipsească.
