în Observator cultural, nr. 1238

Clar și limpede, un număr de 34 de intervenții și luări de poziție apar pentru prima dată în spațiul românesc. Douăzeci de ani de istorie, nu doar din sângerosul război mondial, ci și din cel rece care a urmat. Camus este consecvent cu el însuși. „Nu am vârsta conferințelor”, declară el în 1946 – în timpul conferinței Criza omului de la New York –, dar nu se sfiește să spună apăsat tot ceea ce crede și simte ca intelectual angajat. Putem cita multe afirmații tranșante ale lui Camus. Temele și subiectele sunt diverse. De la noua cultură mediteraneeană și apărarea inteligenței, la apelul pentru cei condamnați la moarte – din 1952 – și situația din Spania franchistă (acea Spanie mereu prezentă în sufletul lui Camus), nu în ultimul rând solidarizarea cu ceea ce se întâmplă în Ungaria în 1956. Atitudine, fermitate, consecvență.