în Observator cultural, nr. 1230

Volumul de noi scrieri/studii/cercetări aprofundate este pe zi ce trece mai mare. Apar noi dezbateri despre când a fost decisă Soluția Finală, rolul jucat de SS, locul ocupat de lagărele de concentrare sau despre cât a știut poporul german despre crime. Dacă în deceniile trecute accentul se punea pe documente produse de făptași, mai nou se acordă o atenție sporită victimelor și mărturiile lor. Naziștii germani au găsit colaboratori prin toată Europa. Da, da, o crimă la scară continentală. Iese la iveală uriașa contribuție și a altor națiuni la crima numită Holocaust. Cazul României este și el detaliat. Nu este neglijată contribuția istoricilor români. Din diverse generații, de la Matatias Carp, Jean Ancel și Leon Volovici la Lya Benjamin, Michael Shafir, Marius Turda și Radu Ioanid – lista e mult mai cuprinzătoare și devine de neocolit, mai ales după ce Statul român și-a asumat, după 2004, rolul jucat în această dramatică filă de istorie. Ne place sau nu, suntem obligați să ne-o asumăm. (…) Alte subiecte abordate: cine este responsabil pentru masacrele din Transnistria, în ce măsură militarii și jandarmii români au adus o contribuție majoră la deportările în masa și crimele colective comise. Detaliile oferite de istoricul britanic sunt copleșitoare. „Mai sunt multe de învățat despre Holocaustul din România”, își încheie intervenția autorul unui remarcabil studiu și al unei comprehensive prefețe.