în Observator cultural, nr. 1198

Adesea cu accente melodramatice, poveștile relatate în romanul Mai puțin decât dragostea intră într-o structură dialogică, a cărei simetrie perfectă nu poate fi furnizată decât de modelul narațiunii literare. Fiecare informație narativă, fiecare nouă piesă a puzzle-ului este creată pentru a facilita punerea în intrigă. Aproape nici un element nu este lăsat în zona arbitrarului existențial, în zona imanenței pure. Singura formă posibilă, singurul model cultivat este cel în care viața este inclusă în categoriile fabulei și ale subiectului. (…) Mai puțin decât dragostea este cartea unui autor experimentat, perfect conștient de convențiile literaturii, capabil să înțeleagă tipul de „cunoaștere” pe care „gândirea romanului” o poate crea. Și e reconfortant, în 2024, să întâlnești o carte care afirmă, atât de apăsat, valorile literaturii.