în Observator cultural, nr. 1165, 6 iulie 2023

O proză aparent dezorganizată, dar extrem de închegată și ordonată în mesajul ei epic. Opt texte de sine stătătoare, melancolic-aventuriste – dorul de ducă e mereu la el acasă și la purtător, cu o Introducere a autorului ironică, cu bune informații și o extrem de simpatică auto-biobibliografie, cu date utilizabile și de către cei interesați de viața autorului. Altfel, „călătoriile acoperă Statele Unite, de la sud la coasta de est, de la coasta de vest până în nord-vestul îndepărtat, acoperă Mexicul, Marocul, Parisul, Londra, oceanele Atlantic și Pacific străbătute pe vas de diverși oameni și orașe interesante”, Kerouac dixit. Dintre cele câteva texte alăturate, prin care mișună o întreagă umanitate – lume amărâtă, dar cu un uriaș apetit pentru bucuria de a trăi fiecare clipă –, personal, mi-a plăcut foarte și cel mai mult un mic text, intitulat „Scene din New York”. (…) Din toate observațiile, nu puține, și comentariile – toate pline de un realism crud, dacă nu și de poezie cu multiple tâlcuri –, am apreciat enorm un vers extras din Gregory Corso. „Puterea e să stai la colțul străzii fără să aștepți pe nimeni.” Faci o pauză, meditezi, repeți propoziția. Și dacă ar fi să apară cineva? S-ar schimba radical situația. Ce facem? Așteptăm ori ba?