în Observator cultural, nr. 1160, 1 iunie 2023

Ce deslușim prin aceste carnete/caiete ale unui tânăr (născut în 1913) de 22-29 de ani? Gânduri disparate, lecturi, comentarii, idei, mici exerciții epice, Camus notează ceea ce-i vine lui la îndemână. Mici fulgurații, note de călătorie, Italia, mereu e impresionat de frumusețea ei picturală. Brno, Praga, Dresda – care nu fusese încă bombardată, am văzut recent la televizor prăpădul făcut de aviația anglo-americană, nimic nu rămâne neplătit –, Viena, despre toate are mereu ceva de consemnat, de comentat. Pe scurt, concis. Esențialul, pentru că el nu bate câmpii niciodată. Impresii extrase din lumea din preajmă. Flash-uri, instantanee, fulgurații care se vor regăsi, într-o formă sau alta, în povestirile/romanele/eseurile pe care le va scrie. Le scrie deja. Se scriu cumva singure. Vin de la sine. O anume ușurință de a percepe lumea. A simți. A trăi.