în Observator cultural, nr. 1151

Ca și volumele anterioare, și Tatăl meu la izolare (2021) poate fi considerat o satiră – în sens etimologic, de satura lanx, platou plin de alimente din abundență –, în care descoperi o mare varietate de forme narative și tipologii umane, căci Teodorescu reconstituie istoria socio-politică și culturală a anilor ’50, pornind de la mărturiile părinților și de la câteva date sumare despre tatăl său, aproape un necunoscut pentru el, în anii copilăriei și ai adolescenței. (…) Tatăl meu la izolare este povestea sistemului carceral construit de puterea comunistă și a modului în care acesta a distrus destinele oamenilor, modificând personalitatea unora și strivindu-i fără scrupule pe cei pe care nu reușea să-i supună. Atent la detalii, stăpânind registre diferite ale limbajului, Cristian Teodorescu se dovedește un maestru indiscutabil al portretului literar, care știe să pună în echilibru perfect comedia tăioasă, tragedia și concizia aforistică, într-o construcție narativă de mare originalitate.