în Observator cultural, nr. 1146

Salman Rushdie – un indiano-pakistanez, ateu și fără mari puseuri ideologice sau religioase – este de partea adevărului. Textele reunite în acest volum sunt de facturi diferite și au apărut inițial în prestigioase publicații. Toate au la bază conferințe ținute de Rushdie în diverse colțuri ale lumii. Subiectele variază și ele. De la portrete ale unor mari scriitori – Philip Roth, Kurt Vonnegut, Becket sau Gabriel Garcia Marquez –, la subtile croșetări în jurul lenei, curajului sau adevărului. Erudiția și umorul fin sunt la ele acasă. Nu lipsesc nici subiecte cu miez istorico-politic – Osama bin Laden, Ai Weiwei și represiunea chineză din 2011. Suntem invitați la peripatetizări subtile prin lumea Orientului, cu miresmele ei profunde, prezentate de un om care provine din acea lume. Un eseu cu fond apăsat literar – Autobiografia și romanul – ne obligă și pe noi să medităm în jurul unor idei bine prelucrate de prozatorul britanic. Avem și introduceri la două cataloage ale unor expoziții ale unor artiști precum Taryn Simon și Francesco Clemente, în timp ce răspunsurile la Chestionarul lui Proust dezvăluie același scriitor care știe să îmbătrânească frumos. „Cum ai prefera să mori?” Răspuns sec: „Prefer să nu”. Întâmplarea – sau cine? – face ca, în aceste zile, când Putin bombardează Ucraina, iar cutremurul din Turcia are efecte devastatoare, Salman Rushdie să dea primul interviu după teribila pățanie de anul trecut, care i-a marcat destinul. Impresionant.