Mai mult ca niciodată, anul trecut au apărut o serie de volume de proză scurtă construite în jurul unui concept sau al unei teme. Prima carte de acest tip este Fericire (Polirom) de George C. Dumitru, una dintre cele mai bune colecții de povestiri din acest an. În cele zece proze ce compun volumul, autorul reușește să aducă la lumină autoiluzionarea și ipocrizia – cele două merg mână-n mână – ale clasei de mijloc românești, punctând cât de lipsit de substanță este modelul de fericire pe care toate aceste personaje încearcă să-l atingă.
