Dragă Scott, scumpă Zelda. Scrisorile de dragoste dintre F. Scott Fitzgerald și Zelda Fitzgerald (Editura Polirom, 2022, Jackson R. Bryer și Cathy W. Barks, editori, cu o introducere numită Prefață, în corpul cărții, de Eleanor Lanaham – consistentă și cu multă empatie pentru subiect, un Indice, lista multelor și interesantisimelor ilustrații, puțin cunoscute altminteri, cu cei doi protagoniști, Nota coordonatorilor ediției, în fine, cu tot dichisul pentru a se prezenta un model de editare închis la toți nasturii și, last but not least, în traducerea – un adevărat tur de forță, fluidă și cursivă – a lui Radu Pavel Gheo). Corespondența dintre cei doi soți – ni se spune neted că nu e toată – e prezentată cronologic. Repartizată de editori în patru secțiuni: Perioada de curtare (pe românește nu sună fericit!) și căsătoria, 1918-1920, scrisori și telegrame numerotate 1-49; Perioada a II-a, Anii împreună, cum o cataloghează editorii, 1920-1929, scrisori 50-51, doar două epistole, lungi și cu multe rememorări; Partea III-a, 1930-1938 – scrisori 51-209, partea cea mai complexă și dramatică a unei pasiuni reciproce, marcate de diverse tensiuni existențiale și pasaje medicale ale Zeldei; și Partea IV-a, Ultimii ani, 1939-1940 (anul morții lui Scott Fitzgerald), scrisorile 210-333, despărțiți de sucelile vieții și răsucelile destinului, dar mereu împreună. Ne apropiem cumva cu jenă de intimitatea celor doi – ca și atunci când am dat buzna în intimitățile dintre Eminescu și Veronica lui –, dar și cu un interes aparte pentru relația dintre viața lui personală și cărțile pe care le-a scris, în această perioadă, autorul Marelui Gatsby.
