în Observator cultural, nr. 1137

Ce conțin textele pe care le avem azi/acum la îndemână, pentru a încerca să ne rupem de contingent și a intra în lumea lui Camus? De această dată, nu mai suntem nici la Alger, nici la Paris, ci în voiaj, cu vaporul, spre Statele Unite. Trei luni de vânzoleală prin SUA și Canada, în 1946, după război. Note de călătorie, impresii, marea, pescărușii, neliniști, contacte umane diverse, nu lipsesc companiile feminine, la care încă tânărul Albert e foarte atent/sensibil, conversații, New Yorkul plin de ploi, poluare și o întreagă umanitate de care te lovești. Ești/suntem, acolo, și Camus, și noi, împreună. Al doilea text, un voiaj făcut tot după WW2, în 1949, alte trei luni în America de Sud, unde ajunge prin Brazilia, Argentina, Uruguay și Chile. Impresii suprapuse, adăugite. Memorie, timp suspendat. Traversarea Atlanticului, Rio, Sao Paolo, o cu totul altă lume, pagini de jurnal, cu însemnări fugare de peste zi, dar și considerații subtile despre civilizația și cultura sud-americană, Iguape și Montevideo, plouă mereu, gânduri, oameni de cultură, plimbări, conversații, diplomați, evident, femei, clima care nu-i prea priește, ca și vorbăria. Plăcută lectură, cu același ton elegiac, cu care deja ne obișnuise Camus cu textele sale de junețe din Exilul și împărăția.