în Observator cultural, nr. 1134

Viața la bloc și la curte, diverse generații – un tată care se pregătește să moară și chiar decedează într-un târziu și un fiu plin de draci devin motoare pentru diverse alte pățanii epice – sunt luate în colimatorul unui narator omniscient, omnipotent și cu multă disponibilitate epică. Reală sau imaginară, impresia de natural și autentic trimite cititorul la proza românească interbelică. De la Camil Petrescu – cu fantasmele lui erotice – și Anton Holban, la fel de bun portretist și analist al substanței umane, pînă la Mihail Sebastian și Mircea Eliade, cu preumblările lor în subconștientul tinerilor care mișună prin tot parcul epic al romanului. Zeci de figuri, nume –Lavinia, Mădălina, Cristina, Tamira etc. –, sentimente contradictorii, multă agitație și neliniște, un du-te-vino și geografic, nu doar evocat prin tribulații sexual-erotice. Toate capătă consistență printr-un limbaj vioi și antrenant, care conturează figura tragică a unui tată și a unui fiu profund atașat de acesta. Bărbații au partea lor de glorie, pe care nu prea vor s-o împartă și nici s-o arate. Restul e de descoperit la lectură.