Când a scris Capitularea, în 1965 – o satiră socială a burgheziei pariziene bogate – romanciera era încă departe de ruina materială (din cauza proceselor cu Fiscul) şi fizică (din cauza exceselor) care nu-i mai lăsaseră nimic, decât datorii de peste un milion de euro, din câştigurile imense de pe urma cărţilor ei. Cum îi plăceau şi în viaţa reală cocktailurile, şi în Capitularea diluează licorile tari cu siropuri sentimentale acrişoare sau amărui, burlescul şi comicul rezultând din diferenţele între realitate şi modul în care e interpretată de personaje. <
