în Dilema Veche, nr. 999, 1 iunie 2023

Sunt câteva elemente biografice care „o avantajează” pe autoare din start. A trăit în țara-mamă a bolșevismului, în peștera monstrului, a respirat odată cu el, i-a inhalat răsuflarea de la sursă. Alții i-au simțit dogoarea și duhoarea mai de la distanță și chiar dacă trăiau în țarcul din jurul peșterii, măcar nu erau înăuntru, mai puteau să întoarcă puțin nasul, să se ferească, să se eschiveze. Apoi, în această „calitate” de conlocuitoare, scriitoarea a fost martora celor mai macabre ingestii săvârșite de monstru. Noi am avut parte de valuri de arestări, de represalii și marginalizări; ea a văzut Marea Teroare, în toate funcțiunile și articulațiile ei. (…) Nu știu de un echivalent din nazism al memorialisticii Nadejdei Mandelșam. Poate, dar pe departe, jurnalul lui Sebastian Haffner (Raimund Pretzel), care însă acoperă doar primul an de național-socialism. Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului. Dar volumul Nadejdei Mandelștam dă seamă de delirul realității produs de oricare societate de control din secolul 20, fie ea nazistă sau comunistă. Și acesta-i un alt motiv pentru care el este unicat.