Camping e un roman despre trauma transgeneraţională care stă uneori la baza unui conspiraţionism intuitiv, devenit în anumite situaţii feroce. Moşneguţu, decanul de vârstă al familiei, i-a transmis-o fiicei sale, Sofia, iar aceasta, cel puţin în parte, fiului Robert. (…) romanele Laviniei Branişte, dincolo de documentarea unor dileme socio-economice ale migraţiei sau ale neoliberalismului, investighează şi cazuri de corupere morală, indiferent cât s-ar strădui unii să ignore această realitate textuală. În plus, curajul şi – aş spune – nobleţea autoarei de a face dintr-o femeie aproape septuagenară, defel idealizată, surprinsă în propriile ei tensiuni şi frământări, protagonista romanului său merită nu mai puţin apreciate.
