în Dilema, nr. 21

Scrise într-un ritm alert, putând fi parcurse cu uşurinţă şi stimulând interesul unui public de largă respiraţie, prozele scurte (ori foarte scurte) ale lui Bogdan Perţache construiesc o sumedenie de ipostaze şi avataruri ale artistului aventurier, mai mult sărac decât boem. Într-o lume desfigurată de promiscuitate, resursele travestiului identitar par inepuizabile. Varietatea deconcertantă a preocupărilor sociale asumate de către protagonişti se iveşte astfel şi ca o tentativă disperată a depăşirii unor traume, a unor ratări iscate adesea dintr-o proastă poziţionare existenţială: şomer, vânzător de pepeni, impostor, cleric în travesti, răspopit, pictor de biserici, portretist ambulant, caricaturist, învăţător şi/sau profesor navetist, vânzător ambulant de mici şi ceafă la grătar, bucătar, gunoier, zugrav, instalator de cablu TV-Internet, infirmier într-un spital COVID. Peste toate, pictura pare să rămână, însă, hobby-ul ori meseria îmbrăţişată fără rezerve, prima şi ultima dragoste.